Zăcămintele postmagmatice sunt situate de regulă la periferia magmatitelor (peri-magmatice) şi sunt formate după momentul de consolidare a corpului magmatic (post magmatic).
Spre deosebire de componentele rezultate prin ortocristalizare (protomagmatice sau histeromagmatice) care rămân practic “in situ“ sau în anumite cazuri suferă deplasări minore (de exemplu injecţii), componenţii post-magmatici, constituiţi din fluide hidrotermale au o mobilitate deosebită, putându-se deplasa (migra) pe distanţe considerabile prin intermediul fisurilor. Rocile străbătute de aceste fluide vor suporta efectul unor transformări mineralogice de tipul alteraţiilor (PTM), care sunt specifice domeniului post-magmatic.
Sursa mineralizaţiilor post-magmatice este una mixtă, respectiv o sursă magmatică şi una externă. Pe măsura evoluţiei rezidiului de postcristalizare şi a interacţiunii progresive cu factorii externi (fluide meteorice, interacţiunea fizico-chimică cu rocile străbătute) se produce o “diferenţiere post-magmatică“. În funcţie de contextul geologic (rocile gazdă) şi de particularităţile fizico-chimice a fluidelor mineralizante, în etapa post-magmatică se formează următoarele tipuri de zăcăminte:
– pegmatitice
– asociate greisenelor
– asociate skarnelor
– porphyry
– hidrotermale
– hidrotermal metasomatice