Înainte de achiziţionarea unui teren şi construirea unei locuinţe (indiferent de mãrimea acesteia) sunt necesare investigaţii geologice şi geotehnice al cãror scop este sã:

1. punã în evidenţã eventuale prezenţã a unor fenomene de risc cum ar fi:
o instabilitatea localã sau regionalã – alunecãri de teren (ce pot fi potenţiale, iminente, incipiente, în curs de desfãşurare, în curs de stabilizare, stabilizate);
o prezenţa unor zone de subsidenţã (scufundare) datorate unor lucrãri ascunse de tipul galerii, puţuri îngropate, pivniţe, construcţii vechi;
o manifestãri ale fenomenelor de sufoziune- pe amplasamentele situate în apropiera cursurilor de apã;
o susceptibilitatea la lichefiere (fenomen ce se poate produce în timpul cutremurelor şi poate produce distrugerea totalã sau parţialã a terenului de fundare);
o inundabilitate;
2. precizeze structura geologicã a terenului pe o adâncime care variazã în funcţie de amploarea construcţiei dorite şi sã semnaleze prezenţa spaţialã a umpluturilor. Acest lucru se realizeazã prin execuţie a minim 2 foraje cu diametre de 5÷15cm şi adâncimi ce depind de regimul de înãlţime şi clasa de importanţã a construcţiei.
3.
Construcţie
Adâncimea minimã de investigare
Parter + etaj (mansardã) – P+1E – 6m
P+2E – 8-10m
P+3÷10E – 10-30m
Pentru fiecare nivel de subsol adâncimea de investigaţie
se suplimenteazã cu înãlţimea preconizatã a subsolului.
4. precizeze calitatea terenului de fundare. Acest lucru se realizeazã prin executarea unor analize geotehnice ale fiecãrui tip de rocã (pãmânt) întâlnit în foraje. Analizele geotehnice trebuiesc efectuate pe probe netulburate (fragmente nederanjate) şi tulburate în laboratoare atestate de Inspectoratul de Stat în Construcţii. Corectitudinea şi autenticitatea analizelor este probatã de rapoartele de încercãri emise de laboratoare, care trebuie sã fie inscripţionate cu numãrul autorizaţiei şi data pânã la care aceasta este valabilã şi sã fie ştampilate. Pentru o construcţie obişnuitã sunt necesare: granulometrie, plasticitate, indici de structurã (densitate în stare naturalã, porozitate, grad de saturaţie) şi eventual compresibilitate. Dacã construcţia este de o mai mare amploare sunt necesare încercãri suplimentare de tipul rezistenţã la forfecare, consolidãri, permeabilitãţi, sau chiar încercãri pe teren (penetrãri statice/dinamice, compresiuni pe placã). Analizele mai au scopul de a identifica prezenţa unor terenuri care sunt sensibile la umezire (care se « prãbuşesc » în contact cu apa), care au umflãri sau contracţii mari (tot în contact cu apa), care au un conţinut mãrit de materii organice (ce se descompun în timp, sau pot genera emisii de gaze). Neidentificarea acestor tipuri de terenuri şi mai ales proiectarea construcţiei fãrã a ţine seama de prezenţa acestora poate produce ulterior degradãri importante sau chiar pierderea investiţiei.
5. precizeze prezenţa şi calitatea apei subterane. Dacã în terenul de fundare este prezentã apa subteranã, analizele chimice de apã trebuie sã precizeze dacã acestea sunt agresive faţã de betoane şi faţã de metale, pentru a permite constructorului sã aleagã tipul materiale care sã nu se degradeze într-un timp scurt;
6. precizeze adâncimea de îngheţ a zonei (care se va constitui într-o adâncime minimã de fundare), încadrarea în clasa seismicã.
În concluzie, un studiu geotehnic trebuie sã îndeplineascã o serie de condiţii tehnice, legiferate de normativele în vigoare :
– NP 074-2002, “Normativ privind principiile, exigenţele şi metodele cercetãrii geotehnice a terenului de fundare”;
– GT 035/2002, “Ghid privind modul de întocmire şi verificare a documentaţiilor geotehnice pentru construcţii ” ;
şi trebuie sã conţinã:
– fişele forajelor executate;
– rapoartele de încercãri de laborator pe rocã şi buletinele de analizã chimicã a apei subterane;
– secţiuni geologice pe amplasament;
– referatul geotehnic care:
o va fi încadra terenul de fundare într-o categorie de risc geotehnic;
o va recomanda soluţiile de fundare;
o va preciza presiunile admisibile ale terenului în condiţii de siguranţã.